Tutankhamon, mai corect Tut-ankh-Amon, sau pe numele lui adevarat Tutankhaton Tut-ankh-Aton (n. 1341 î.Hr. - d. 1324 î.Hr.) a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului între anii 1333 î.Hr. - 1324 î.Hr., urcând pe tron la 9 ani. El este fiul faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) şi al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, dinastia a 17-a, numită şi Epoca de aur a faraonilor.
Băiatul faraon s-a născut în anul 1341 î.Hr. în oraşul Aketaton ("Orizontul lui Aton"). Doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare, moare, tronul revenindu-i lui.
Numele oficial Tut-ankh-Amon era Nebkheperure numele Tutankhamon fiind unul foarte personal şi mai puţin important.
Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din Valea Regilor de lângă Teba, descoperit în 1922de britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat şi nejefuit
Faraonul şi soţia sa
Tutankhamon a murit la vârsta de 18 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv consta în preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său.
În anul 1925, mumia lui Tutankhamon a fost deschisă şi analizată de către echipa lui Howard Carter. În 1969 şi 1986, ea a fost supusă razelor X; în anul 2005, mumia a fost testată cu scanerul. Radiografiile indică mai multe fracturi, dar se presupune că acestea au fost produse de către echipa lui Carter. Radiografiile arată că Tutankhamon era sănătos şi nu avea nicio urmă de infecţie, ceea ce indică faptul că el nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său prezintă un cheag de sânge în zona cefei, ceea ce ar dovedi presupusa lovitură la cap.
Dar cine a fost ucigaşul? Mulţi consideră că suspectul principal era chiar soţia sa, Ankesekhamon. În apropierea mumiei sale s-au găsit doi fetuşi morţi, probabil fii săi (unul ar fi murit la naştere; celălalt - la câteva zile după naştere).
O tomografie a mumiei indică faptul că Tutankhamon avea coloana strâmbă, ceea ce ar putea însemna că faraonul nu-şi putea mişca capul. Acest fapt ar putea reprezenta cauza care a dus la moartea fiilor săi. O variantă este aceea că faraonul ar fi fost ucis de către soţia sa deoarece nu putea să aibă copii sănătoşi din cauza stării sale de sănătate.
Partea de jos a usii fusese refacuta, ceea ce insemna ca era posibil ca mormantul sa fi fost pradat si sa fie acum gol.
Usa a fost inlaturata, molozul si pietrele au fost curatate, scotand la iveala un pasaj lung, in panta. La capatul lui era inca o usa sigilata. Cei doi egiptologi au fost probabil cuprinsi de fiorii anticiparii cand s-au aflat in fata ei, pentru ca acea intrare urma sa dezvaluie fie implinirea, fie zadarnicia vechilor si dragilor lor visuri.
Dupa trei saptamani, pe 26 noiembrie, Carter a inceput investigatiile. Mai intai a perforat cu grija coltul din stanga sus al usii si a introdus prin gaura facuta o vergea de fier pentru a verifica daca mai exista piedici. Apoi a marit gaura, a introdus o lumanare si s-a uitat inauntru.
ue un an.
Valea regilor
În 1860, în timpul săpăturilor arheologice din Valea Regilor, marchizul Agrain, egiptolog, a descoperit un inel ciudat fabricat din gresie neagră (piatră) de Assouan. Acest inel curios se compune din mai multe forme geometrice. Pentru început, un triunghi, urmat de trei pătrate mici, apoi trei dreptunghiuri mari, urmate de alte trei pătrate mici şi în cele din urmă încă un triunghi. Fiecare triunghi are vărful aplecat şi unit în partea posterioară a inelului printr-o falie. Mai târziu acest inel va fi cunoscut sub numele de Inelul lui Ra, Inelul Atlantida sau chiar Inelul Louksor. După moartea marchizului Agrain, inelul a fost moştenit de către Howard Carter, celebrul egiptolog englez şi a fost păstrat de acesta până la moartea lui în 1939. In anul 1922, Lordul Carnarvon şi Howard Carter au făcut una dintre cele mai măreţe descoperiri arheologice, au pătruns în fabulosul mormânt al lui Tutankamon, în ciuda inscripţiei prezente la intrarea în mormânt: "Aripile Morţii îl vor atinge pe cel care va profana odihna eternă a Faraonului".
După această profanare, un blestem fulgerător s-a abătut asupra tuturor (18 în total!) celor prezenţi acolo la deschiderea sarcofagului şi care manipulaseră, împrumutaseră pentru expoziţii sau utilizaseră obiectele din mormântul lui Tutankamon. Unii s-au îmbolnăvit, alţii au suferit accidente misterioase (anumite persoane au susţinut că ciuperci microscopice prezente în mumie ar fi fost responsabile pentru moartea arheologilor, dar nu trebuie uitat că mulţi au pierit din cauza unor accidente şi a unor boli, care nu aveau nicio legătură cu probleme de natură infecţioasă...). Toţi au murit, cu excepţia lui Howard Carter care a murit 17 ani mai târziu de bătrâneţe. Au apărut diverse întrebări cu privire la imunitatea sa. Howard Carter a răspuns rapid spunând că avea în posesie un talisman protector. După moartea sa în 1939, s-au descoperit în casa lui o serie de scrieri şi atunci s-a descoperit că acel talisman nu era altceva decât Inelul lui Ra (a cărui creaţie a fost atribuită poporului Atlantidei) primit cadou de la marchizul Agrain. Ultimul proprietar cunoscut a fost Andre de Belizal, celebrul cercetător în fenomenologia vibraţiilor. Forţa acestui inel constă în forma gravurilor sale, gravuri care ar produce un fel de câmp energetic şi care îl protejau pe Carter de U.N. (unde negative) prezente în mormânt, împreună cu multe alte capcane invizibile.
Astfel inelul se impregnează cu esenţa purtătorului, motiv pentru care nu se împrumută. Toată forţa sa stă în formă. Inelul oferă protecţie împotriva undelor de formă negative, tulburările micro-vibratorii.
